GRÁNGUR, granguri, s.m. 1. Pasăre cântătoare migratoare, cu penele galbene-aurii pe corp şi negre pe aripi şi pe coadă (la bărbătuş) ori de culoare verzuie pe corp, cu pântecele alb şi aripile sure (la femelă) (Oriolus oriolus). 2. (Peior.) Persoană care ocupă o poziţie socială sau politică înaltă (în rândurile clasei dominante); ştab. [Var.: (pop.) gángur, grángor, grángure s.m.] – Lat. galgulus (=galbulus).

GRÁNGUR s. (ORNIT.; Oriolus oriolus) (reg.) dom-nişor, pişcănfloare, zamfiră, mierlă-galbenă, (Olt.) cinflor.

grángur s. m., pl. gránguri

GRÁNGUR ~i m. 1) Pasăre migratoare, cântătoare, cu penaj galben şi negru la mascul şi verde împestriţat cu alb la femelă (care trăieşte în păduri şi livezi). 2) fig. peior. Persoană care ocupă o poziţie socială sau politică înaltă. /<lat. galgulus