GRUPÁRE, grupări, s.f. Acţiunea de a (se) grupa şi rezultatul ei; (concr.) ceea ce se grupează laolaltă. – V. grupa.

GRUPÁRE s. 1. v. comasare. 2. v. categorie. 3. parti-dă, tabără, (înv.) parte, partid. (Fruntaş al ~ării unioniste.) 4. v. structură.

grupáre s. f., g.-d. art. grupării; pl. grupări

GRUP//ÁRE ~ări f. 1) v. A GRUPA. 2) Asociaţie bazată pe idei, concepţii, scopuri sau pe activitate comună; grup. /v. a (se) grupa

GRUPÁRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) grupa şi rezultatul ei. 2. Colectivitate unită prin idei, concepţii sau interese comune; grup. ♦ (Mil.) Întrunire temporară de subunităţi, unităţi sau mari unităţi diferite sub o comandă unică în vederea unei misiuni de luptă. 3. Ansamblu de atomi legaţi între ei, a căror prezenţă în molecula unei substanţe determină o funcţie chimică. [< grupa].