GUSTÁ, gust, vb. I. I. Tranz. şi intranz. 1. A lua puţin dintr-o mâncare sau dintr-o băutură spre a le afla gustul. 2. A mânca sau a bea în cantităţi mici, spre a-şi potoli (pentru puţin timp) foamea, setea sau pofta; p. gener. a mânca. II. Tranz. Fig. 1. A avea parte, a se bucura de ceva. 2. A preţui, a-i plăcea cuiva ceva. – Lat. gustare.

GUSTÁ vb. v. aprecia, bucura, dejuna, preţui, prânzi.

GUSTÁ vb. 1. a încerca, (pop.) a cerca. (A ~ o mâncare pentru a-i aprecia gustul.) 2. (reg.) a gustări, (fam.) a îmbuca. (A ~ ceva la repezeală.)

gustá vb., ind. prez. 1 sg. gust, 3 sg. şi pl. gústă

A GUSTÁ gust tranz. 1) (mai ales alimente, băuturi) A lua în cantitate mică pentru a afla gustul. 2) A mânca sau a bea puţin (pentru a-şi potoli foamea, setea etc.). 3) fig. A percepe căpătând satisfacţie. ~ farmecul vieţii rurale. /<lat. gustare