GUTURÁI, guturaiuri, s.n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoţită de o bogată secreţie apoasă; coriză. [Var.: (reg.) gutunár s.n.] – Lat. *gutturalium (< guttur „gât, gâtlej“).

GUTURÁI s. (MED.) catar, coriză, rinită, (pop.) troahnă, (reg.) cataroi, subărie, (Mold., Bucov. şi Transilv.) şuhărie. (Are un ~ rebel.)

guturái s. n., pl. guturáiuri/guturáie

GUTURÁ//I ~iuri n. Boală constând în inflamaţia mucoasei nazale, cauzată de răceală sau de infecţie şi manifestată prin strănuturi dese şi secreţie nazală apoasă. [Pl. şi guturaie] /<lat. gutturalium