GUVERNATÓR, guvernatori, s.m. 1. (În unele state) Persoană care conduce, în numele şefului statului, o unitate administrativ-teritorială mai mare sau un teritoriu dependent, o colonie. 2. Persoană care conduce o instituţie de credit depinzând de o autoritate centrală. – Guverna + suf. -tor.

GUVERNATÓR s. cârmuitor, conducător, (turcism înv.) zabet. (~ al unei provincii.)

guvernatór s. m., pl. guvernatóri

GUVERNATÓR ~i m. (în unele state) 1) Conducător al unei mari unităţi teritorial-administrative (provincie, ţinut, colonie etc.). 2) Conducător al unei instituţii bancare sau de credit, numit de guvern. /a guverna + suf. ~tor

GUVERNATÓR s.m. 1. Conducător al unui ţinut, al unei colonii etc. numit de şeful unui stat pentru a exercita puterea în numele lui. 2. Persoană însărcinată (de stat) cu conducerea unei bănci de emisiune. [< guverna + -tor].