|
hârâitor. 3 rezultate gasite
HÂRÂITÓR, -OÁRE, hârâitori, -oare, adj., HÂRÂITOÁRE, hârâitori, s.f. 1. Adj. (Despre glas, vorbire, sunet) Care hârâie; hârâit2. 2. S.f. Jucărie cu care se produce (prin rotirea unui dispozitiv) un zgomot specific, dogit. [Pr.: -râ-i-] – Hârâi + suf. -tor.
HÂRÂITÓR adj. hârâit, răguşit, (reg.) siteav, (fig.) dogit, hodorogit, spart. (Cu glas ~.)
hârâitór adj. m. (sil. -râ-i-), pl. hârâitóri; f. sg. şi pl. hârâitoáre
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
|