HÂRJONÍ, hârjonesc, vb. IV. Refl. recipr. A se încăiera cu cineva în glumă. – Cf. magh. h o r s o l n i.

HÂRJONÍ vb. a se zbengui. (Nişte copii care se ~.)

hârjoní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. hârjonésc, imperf. 3 sg. hârjoneá; conj. prez. 3 sg. şi pl. hârjoneáscă

A SE HÂRJON//Í mă ~ésc intranz. (mai ales despre copii) A se încăiera (unul cu altul) în glumă sărind şi ţipând. /cf. ung. horsolodni

hârjoní, hârjonésc, vb. IV (reg.) 1. a nu-i da pace cuiva, a necăji, a tachina, a bâzâi (pe cineva). 2. (refl.) a se juca, a se zbengui, a se drăgosti. 3. a se lua la harţă.