HÂRLÉŢ, hârleţe, s.n. (Reg.) Cazma. ♦ Lopată. – Din sl. rylĩcĩ.

HÂRLÉŢ s. v. cazma.

hârléţ s. n., pl. hârléţe

HÂRLÉŢ ~e n. Unealtă formată dintr-o placă de fier rotunjită şi ascuţită la capătul de jos, fixată pe o coadă de lemn şi folosită la săpat. /<sl. rylici

hârléţ, hârléţe, s.n. (reg.) 1. cazma, aşău. 2. lopată. 3. tăietură în formă de unghi drept la urechea oilor; bărburătură.