Hangman.ro - Dicţionarul limbii române

hău. 11 rezultate gasite

HAU interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită lătratul câinelui sau urletul lupului. – Onomatopee.

HĂU¹, hăuri, s.n. Prăpastie adâncă; abis, genune, adânc (II). ♢ Expr. (Pop.) Cât (e) hăul = niciodată; cu nici un preţ. – Et. nec.

HĂU², hăuri, s.n. (Rar) Hăuit. – Din hăui (derivat regresiv).

HĂU s. v. abis, adânc, prăpastie.

hau/hau-háu interj.

hău (prăpastie, hăuit) s. n., art. hăul; pl. hăuri

HĂU¹ ~ri n. Prăpastie fără fund; genune; abis. ♢ Cât (e) ~l niciodată. /Orig. nec.

HĂU² ~ri n. Zgomot produs de un obiect care hăuie. /v. a hăui

HAU interj. (se foloseşte repetat pentru a reda lătratul câinelui sau urletul lupului). /Onomat.

hău, hăuri, s.n. (pop.) 1. abis, genune, prăpastie. 2. greutate, sarcină.

Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici