HARPÓN, harpoane, s.n. Unealtă în formă de lance, constituită dintr-o bară metalică sau de lemn şi un vârf metalic în formă de săgeată, prinsă cu o frânghie lungă şi groasă şi întrebuinţată la vânarea balenelor, a rechinilor etc. – Din fr. harpon.

harpón s. n., pl. harpoáne

HARP//ÓN ~oáne n. Unealtă în formă de suliţă cu vârf metalic, prinsă de o frânghie lungă şi groasă şi folosită la vânatul animalelor marine (balene, foci, rechini etc.). /<fr. harpon

HARPÓN s.n. 1. Instrument de fier asemănător unei lănci, legat la un capăt de o frânghie lungă şi folosit la vânătoare de balene. 2. Ac gros sau trocar pentru biopuncţii. [< fr. harpon].