HELIOCENTRÍSM s.n. Sistemul heliocentric. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliocentrisme.

HELIOCENTRÍSM s. (ASTRON.) sistemul heliocen-tric.

heliocentrísm s. n. (sil. -li-o-)

HELIOCENTRÍSM n. astr. Teorie conform căreia în centrul sistemului planetar se află Soarele, iar Pământul şi celelalte planete se rotesc în jurul acestuia; sistem heliocentric. /<fr. héliocentrisme

HELIOCENTRÍSM s.n. (Astr.) Teorie a lui Copernic după care Soarele se află în centrul sistemului planetar. [Pron. -li-o-. / < fr. héliocentrisme, cf. gr. helios – soare, kentron – centru].