HELIOGRÁF, heliografe, s.n. Nume dat mai multor aparate, servind la: a) reproducerea, prin copiere, a desenelor executate pe hârtie de calc cu ajutorul unei hârtii speciale impregnate cu o soluţie sensibilă la lumină, developarea făcându-se cu vapori de amoniac; b) transmiterea semnalelor luminoase prin dirijarea, cu ajutorul unei oglinzi, a reflectării razelor solare; c) măsurarea puterii calorice a Soarelui şi înregistrarea perioadelor din zi cu timp însorit; d) fotografierea Soarelui. [Pr.: -li-o-] – Din fr. héliographe.

heliográf s. n. (sil. -li-o-graf ), pl. heliográfe

HELIOGRÁF ~e n. Aparat pentru reproducerea pe o hârtie fotosensibilă a desenelor executate pe o hârtie de calc, precum şi pentru fotografierea Soarelui. [Sil. -li-o-graf] /<fr. héliographe

HELIOGRÁF s.n. 1. Aparat folosit pentru copierea pe hârtie heliografică, cu ajutorul luminii solare sau artificiale, a desenelor executate pe hârtie de calc. 2. Aparat telegrafic care foloseşte razele solare. 3. (Astr.) Aparat pentru fotografierea Soarelui. [Pron. -li-o-. / < fr. héliographe].