HEMATÍE, hematii, s.f. Celulă sangvină de culoare roşie, datorită hemoglobinei pe care o conţine; globulă roşie, eritrocit. – Din fr. hématie.

HEMATÍE s. (ANAT.) eritrocit, globulă roşie.

hematíe s. f., art. hematía, g.-d. art. hematíei; pl. hematíi, art. hematíile

HEMATÍ//E ~i f. Celulă sangvină de culoare roşie, care transportă oxigenul şi bioxidul de carbon în sânge; globulă roşie; eritrocit. [G.-D. hematiei] /<fr. hématie

HEMATÍE s.f. Element component al sângelui, care conţine hemoglobină şi care transportă oxigenul şi bioxidul de carbon; globulă roşie; eritrocit. [Gen. -iei. / < fr. hématie].