HÍDRĂ, hidre, s.f. 1. (La pl.) Gen de celenterate cu corpul de forma unui sac, care au, la un capăt, gura înconjurată de 6-8 tentacule şi, la celălalt capăt, un fel de disc cu care se fixează pe un suport (Hydra); (şi la sg.) animal care face parte din acest gen. 2. (Mitol.) Monstru fabulos închipuit ca un şarpe uriaş cu mai multe capete, care, tăiate, creşteau la loc. [Var.: ídră s.f.] – Din fr. hydre, lat. hydra.

hídră s. f. (sil. -dră), g.-d. art. hídrei; pl. hídre

HÍDR//Ă ~e f. 1) Animal nevertebrat acvatic, de talie mică, având corpul alungit şi subţire, gura înzestrată la un capăt cu tentacule, iar la capătul opus cu o suprafaţă plană cu ajutorul căreia se fixează pe diferite obiecte. 2) (în mitologia antică) Şarpe uriaş cu mai multe capete care, fiind tăiate, regenerau. [Sil. hi-dră] /<fr. hydre, lat. hydra

HÍDRĂ s.f. 1. (Mit.) Şarpe fabulos, închipuit cu şapte capete care creşteau la loc după ce erau tăiate şi despre care legenda spune că a fost răpus de Hercule. ♦ (Fig.) Nenorocire, rău care creşte inevitabil. ♦ Numele unei constelaţii. 2. Animal celenterat care trăieşte pe fundul apelor dulci şi se fixează cu ajutorul unui disc. [Var. idră s.f. / < fr. hydre, lat. hydra].