HLAMÍDĂ, hlamide, s.f. 1. Mantie făcută dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă albă sau roşie, prinsă cu o agrafă pe umăr, purtată de vechii greci şi romani în călătorii, la festivităţi etc. 2. Mantie împărătească sau arhierească la bizantini. – Din (1) fr. chlamyde, (2) sl. hlamida.

HLAMÍDĂ s. mantie, (rar) purpură, (înv.) plaşcă. (~ împărătească.)

hlamídă s. f., g.-d. art. hlamídei; pl. hlamíde

HLAMÍD//Ă ~e f. 1) (în antichitatea greacă şi romană) Mantie confecţionată dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă de culoare albă sau roşie, purtată la ceremonii sau în călătorii, fiind prinsă cu o agrafă pe umăr. 2) (în Imperiul bizantin) Mantie împărătească sau arhierească. /<sl. hlamida, fr. chlamyde

HLAMÍDĂ s.f. Mantie de formă dreptunghiulară din stofă purtată pe umăr de vechii greci şi romani. [< lat., gr. chlamys, cf. fr. chlamyde].