HÓLDĂ, holde, s.f. Câmp semănat cu acelaşi fel de plante (în special cereale); (mai ales la pl.) semănăturile de pe acest câmp, mai ales de grâu; lan. – Din magh. hold „iugăr“.

HÓLDĂ s. 1. v. lan. 2. (la pl.) v. lanuri.

hóldă s. f., g.-d. art. hóldei; pl. hólde

HÓLD//Ă ~e f. 1) Teren agricol semănat cu plante de acelaşi fel (în special cerealiere). 2) mai ales la pl. Semănătură de grâu. [G.-D. holdei] /<ung. hold