HOLOTÚRIE, holoturii, s.f. Echinoderm cu corpul moale şi alungit; castravete-de-mare. – Din fr. holothurie, lat. holothuria.

HOLOTÚRIE s. (ZOOL.) holoturidă, castravete-de-mare. (~ este un echinoderm.)

holotúrie s. f. (sil. -ri-e), art, holotúria (sil. -ri-a), g.-d. art. holotúriei; pl. holotúrii, art. holotúriile (sil. -ri-i-)

HOLOTURÍ//E ~i f. Animal marin nevertebrat cu corpul moale şi alungit; castravete-de-mare. /<lat. holothuria, fr. holothurie

HOLOTÚRIE s.f. Animal din încrengătura echinodermelor, cu corpul alungit ca un castravete, care trăieşte pe fundul mărilor. [Gen. -iei. / < fr. holothurie].