HORTICULTÚRĂ s.f. Ştiinţă agronomică care se ocupă cu studiul cultivării pomilor, legumelor, florilor, precum şi cu aspectul estetic al arhitecturii parcurilor. – Din fr. horticulture.

HORTICULTÚRĂ s. grădinărie, grădinărit. (Specia-list în ~.)

horticultúră s. f., g.-d. art. horticultúrii

HORTICULTÚRĂ f. Ramură a agriculturii care se ocupă cu studiul metodelor de cultivare a pomilor, a arbuştilor fructiferi şi decorativi, a plantelor leguminoase şi a florilor. [G.-D. horticulturii] /<fr. horticulture

HORTICULTÚRĂ s.f. Ştiinţă care tratează despre cultivarea grădinilor. [< fr. horticulture, cf. lat. hortus – grădină, cultura – cultură].