HOTĂRÂTÓR, -OÁRE, hotărâtori, -oare, adj. Care hotărăşte sau are puterea de a decide; decisiv, determinant. ♦ De importanţă capitală; crucial. – Hotărî + suf. -tor.

Hotărâtor ≠ nedeterminant

HOTĂRÂTÓR adj. 1. decisiv, determinant, (livr.) irefutabil, (franţuzism înv.) ponderos, (fig.) strivitor, zdrobitor. (Argumente ~oare.) 2. v. con-vingător. 3. v. esenţial.

hotărâtór adj. m., pl. hotărâtóri; f. sg. şi pl. hotărâtoáre

HOTĂRÂT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care hotărăşte sau care poate determina luarea unei hotărâri; decisiv; determinat. Argument ~. /a hotărî + suf. ~tor