HRAM, hramuri, s.n. 1. Patronul unei biserici creştine; p. ext. serbarea patronului unei biserici. 2. (Pop.; în expr.) Ce hram porţi (ori poartă) sau ţii (ori ţine)? = ce fel de om eşti (sau este)? – Din sl. hramŭ.

HRAM s. (BIS.) (reg.) rugă, (înv.) serbare. (O biserică are ~ul sfântul Gheorghe.)

hram s. n., pl. hrámuri

HRAM ~uri n. Sărbătoare religioasă în cinstea sfântului ocrotitor al unei biserici. /<sl. hramu

hram, hrámuri, s.n. (reg., înv.) învălitoare de pat din catifea.