HRÁNĂ, (rar) hrane, s.f. Tot ceea ce serveşte la nutriţia omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mâncare, bucate. ♢ Compus: hrana-vacii = plantă erbacee de nutreţ, cu tulpină păroasă, cu frunze opuse şi cu flori albe, mici (Spergula arvensis). [Gen.-dat.: hranei] – Din sl. hrana.

HRÁNĂ s. 1. v. mâncare. 2. masă. (A servit drept ~ peştilor.) 3. (BOT.) hrana-vacii (Spergula arvensis) = (rar) spergulă.

hránă s. f., g.-d. art. hránei; pl. hráne

HRÁN//Ă f. Produs de natură vegetală, animală sau minerală ce serveşte la alimentarea unui organism viu; nutriment. ~ consistentă. ♢ ~a vacii plantă erbacee cu tulpina acoperită cu perişori, cu frunze liniare şi flori mici, ce creşte prin semănături şi serveşte drept nutreţ. [G.-D. hranei] /<sl. hrana

hrana de BuCURejtean

hrana, sursa de energie