HRISÓV, hrisoave, s.n. (În evul mediu, în Ţara Românească şi în Moldova) Act domnesc care servea ca titlu de proprietate, de privilegiu etc.; ispisoc. – Din ngr. hrisóvuilon „bulă de aur“.

HRISÓV s. (înv.) ispisoc, sinet, uric, carte domnească. (~ emis de cancelaria domnească.)

hrisóv s. n., pl. hrisoáve

HRIS//ÓV ~oáve n. 1) (în Moldova medievală) Carte domnească prin care se recunoştea un drept sau un privilegiu. 2) Document vechi; gramotă. /<ngr. hrisóvuilon