IÁPĂ, iepe, s.f. 1. Femela calului. ♢ Expr. A bate şaua (ca) să priceapă (sau să înţeleagă) iapa = a da să se înţeleagă ceva în mod indirect, a face aluzie la ceva. 2. (Reg.) Tălpig (la războiul de ţesut). – Lat. equa.

IÁPĂ s. 1. (ZOOL.) (pop. depr.) mărţână. 2. v. tălpig. 3. (TEHN.) (reg.) mâtcă, tânjală. (~ la joagăr.)

IÁPĂ s. v. ciocârlie, coarne, cobilă, schim-bător.

iápă s. f., g.-d. art. iépei; pl. iépe

IÁPĂ iépe f. 1) Femelă a calului. ♢ A umbla ca mânzul după ~ v. MÂNZ. 2) Fiecare dintre pedalele unui război de ţesut cu ajutorul cărora se ridică şi se coboară iţele; tălpig. [G.-D. iepei] /<lat. equa