IÁRNĂ, ierni, s.f. 1. Anotimpul cel mai friguros, care urmează după toamnă şi precedă primăvara, cuprins între solstiţiul de la 22 decembrie şi echinocţiul de la 21 martie. ♢ Loc. adj. De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna. ♢ Loc. adv. De cu iarnă = fiind încă iarnă. ♦ (Adverbial; în forma iarna) În timpul iernii. 2. Fig. An. – Lat. hiberna [tempora].

Iarna ≠ vara

IÁRNĂ s. sezonul alb.

iárnă s. f., g.-d. art. iérnii; pl. ierni

IÁRNA adv. În timpul iernii; pe timp de iarnă. /<lat. hibernum

IÁRNĂ ierni f. Anotimpul cel mai friguros al anului care urmează după toamnă şi cuprinde lunile decembrie, ianuarie şi ferbuarie. ♢ Astă-~ iarna trecută. La ~ în timpul iernii viitoare. De ~ a) necesar pentru iarnă; b) care are loc în acest anotimp. De cu ~ încă din timpul iernii. Iarna n-o mănâncă lupii iarna nu trece fără geruri şi viscole. [G.-D. iernii] /<lat. hibernum