IGRASÍE s.f. Umezeală persistentă a pereţilor de zidărie ai unei construcţii, datorată apei reţinute în porii materialelor din care sunt executaţi. ♢ Expr. (Fam. şi arg.) A avea igrasie la cap (sau la mansardă) = a fi prost, zăpăcit sau nebun. – Din ngr. igrasía.

IGRASÍE s. umezeală, (reg.) mucegăială, reveneală. (~ a pereţilor.)

igrasíe s. f. (sil. -gra-), art. igrasía, g.-d. igrasíi, art. igrasíei

IGRÁSIE f. Umezeală persistentă a pereţilor unei clădiri, datorată reţinerii apei în porii materialelor din care sunt construiţi. [G.-D. igrasiei; Sil. i-gra-] /<ngr. igrasía