ILUSTRÁŢIE, ilustraţii, s.f. 1. Imagine desenată sau fotografiată destinată să explice sau să completeze un text. ♢ Ilustraţie de carte = gen al graficii prin care se prezintă tipuri sau momente esenţiale ale unui text literar şi având, uneori, şi rol ornamental. 2. (În sintagma) Ilustraţie muzicală = a) acompaniament, fond muzical sau efecte sonore care însoţesc un film mut, un spectacol de teatru, o evocare literară etc.; b) fragmente sau bucăţi muzicale executate ca exemplificări la o expunere de specialitate. [Var.: ilustraţiúne s.f.] – Din fr. illustration, lat. illustratio.

ILUSTRÁŢIE s. poză, (înv. şi pop.) chip, (înv.) tablou. (Carte cu ~ii.)

ilustráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. ilustráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. ilustráţiei; pl. ilustráţii, art. ilustráţiile (sil. -ţi-i-)

ILUSTRÁŢI//E ~i f. Imagine sau desen care însoţeşte un text pentru a-l împodobi, a-l completa sau a-l explica. ♢ ~ muzicală a) fond muzical care însoţeşte o reprezentaţie teatrală, un film mut, o evocare literară, o emisiune de radio sau de televiziune; b) fragmente sau bucăţi muzicale executate ca exemplificări la o expunere de specialitate. [G.-D. ilustraţiei; Sil. -lus-tra-ţi-e] /<fr. illustration, lat. illustratio, ~onis

ILUSTRÁŢIE s.f. Imagine, desen etc. care accentuează, explică sau completează un text. ♢ Ilustraţie muzicală = însoţire a unei lecţii, a unui curs de fragmente muzicale; fond muzical care însoţeşte o reprezentaţie teatrală, o evocare. [Gen. -iei, var. ilustraţiune s.f. / cf. fr. illustration, lat. illustratio].