IMAGINÁR, -Ă, imaginari, -e, adj. 1. Care există numai în imaginaţie; închipuit, fictiv, ireal. ♦ (Substantivat, n.) Domeniu al imaginaţiei. 2. (Mat.; despre numere) Care reprezintă rădăcina pătrată a unui număr real negativ. – Din fr. imaginaire, lat. imaginarius.

Imaginar ≠ real

IMAGINÁR adj. 1. fictiv, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (O întâmplare ~.) 2. fantezist, născocit, plăsmuit, (livr.) roma-nesc. (Personaje literare ~.) 3. v. nerealizabil.

imaginár adj. m., pl. imaginári; f. sg. imagináră, pl. imagináre

IMAGINÁR ~ă (~i, ~e) Care există numai în imaginaţie, în închipuirea omului; ireal; ideal; fictiv; fantastic. /<fr. imaginaire, lat. imaginarius

IMAGINÁR, -Ă adj. 1. Plăsmuit de imaginaţie; închipuit, nereal, fictiv. 2. (Despre numere) Al cărui pătrat este un număr negativ. [Cf. fr. imaginaire].