IMANÉNT, -Ă, imanenţi, -te, adj. 1. Care este propriu naturii obiectului, care acţionează din interiorul obiectului, condiţionat de esenţa obiectului; intrinsec. 2. (În concepţia idealistă despre lume) Care există şi acţionează prin sine însuşi, nedeterminat de o cauză din afară. ♢ Filozofia (sau şcoala) imanentă = filozofie care afirmă că existenţa, realitatea reprezintă conţinutul conştiinţei. – Din fr. immanent, lat. immanens, -ntis.

IMANÉNT adj. (FILOZ.) intrinsec, lăuntric. (Ca-uză ~.)

imanént adj. m., pl. imanénţi; f. sg. imanéntă, pl. imanénte

IMANÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care se conţine în însăşi natura sau esenţa unui lucru sau fenomen; existent prin însăşi natura sau esenţa unui lucru sau fenomen; intrinsec. /<lat. immanens, ~ntis, fr. immanent

IMANÉNT, -Ă adj. Propriu naturii obiectului, decurgând lăuntric din natura obiectului; intrinsec, constant, permanent. ♢ Filozofia (sau şcoala) imanentă = şcoală filozofică idealist-subiectivă care susţinea că existenţa, realitatea reprezintă exclusiv conţinutul conştiinţei. // s.m. şi f. (Rar) Adept al filozofiei imanente. [Cf. fr. immanent, it. immanente, lat. immanens].