IMINÉNT, -Ă, iminenţi, -te, adj. Care este gata să se producă, să se întâmple (şi nu se poate amâna sau evita); inevitabil. – Din fr. imminent, lat. imminens, -ntis.

IMINÉNT adj. inevitabil, (livr.) ineluctabil. (Un fenomen ~.)

iminént adj. m., pl. iminénţi; f. sg. iminéntă, pl. iminénte

IMINÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care este pe punctul de a se produce şi nu mai poate fi amânat sau evitat. O criză ~tă. /<fr. imminent, lat. imminens, ~ntis

IMINÉNT, -Ă adj. Pe punctul de a se produce; apropiat; inevitabil. [< fr. imminent, it. imminente, lat. imminens].