IMIXTIÚNE, imixtiuni, s.f. Amestec nemotivat şi nedorit în treburile altuia. [Pr.: -ti-u-] – Din fr. immixtion, lat. immixtio, -onis.

IMIXTIÚNE s. amestec, ingerinţă, intervenţie. (~ în treburile altui stat.)

imixtiúne s. f. (sil. -ti-u-), g.-d. art. imixtiúnii; pl. imixtiúni

IMIXTIÚN//E ~i f. Amestec ilegal, nejustificat (în treburile altei persoane, altei ţări etc.); ingerinţă. [Sil. -ti-u-] /<fr. immixtion, lat. immixtio, ~onis

IMIXTIÚNE s.f. Amestec, intervenţie nedorită în treburile cuiva; ingerinţă. [Pron. -ti-u-. / cf. fr. immixtion, lat. immixtio.