IMPLICÁ, implíc, vb. I. Tranz. 1. (La pers. 3) A atrage după sine, a include; a avea ceva drept consecinţă. 2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces etc. – Din fr. impliquer, lat. implicare.

IMPLICÁ vb. a cere, a necesita, a presupune, a reclama. (Inteligenţa ~ reflecţia.)

implicá vb., ind. prez. 1 sg. implíc, 3 sg. şi pl. implícă

A IMPLICÁ implíc tranz. 1) A avea drept urmare; a conţine în sine drept consecinţă. 2) (persoane) A antrena în mod conştient (într-o chestiune sau într-o situaţie nedorită. ~ într-un conflict. [Sil. im-pli-] /<fr. impliquer, lat. implicare

IMPLICÁ vb. I. tr. 1. A cuprinde în sine, a include; a avea (ceva) drept urmare. 2. A amesteca pe cineva într-o afacere neplăcută, într-un proces, într-o infracţiune etc. [P.i. implíc. / < fr. impliquer, it., lat. implicare].