IMPOSTÓR, -OÁRE, impostori, -oare, s.m. şi f. Persoană care caută să înşele, profitând de necunoştinţa sau de buna-credinţă a oamenilor; şarlatan, mincinos. ♦ Persoană care caută să se substituie altcuiva (pentru a lucra, a profita în numele lui); farsor. – Din fr. imposteur, lat. impostor.

IMPOSTÓR s. 1. v. escroc. 2. farsor, şarlatan, şnapan. (Nu e decât un ~.)

impostór s. m., pl. impostóri

IMPOST//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. şi f. 1) Persoană care înşeală pe alţii, profitând de naivitatea sau de încrederea lor; şarlatan; potlogar; coţcar; escroc. 2) Persoană care încearcă să se substituie cuiva pentru a lucra în numele lui (în scopul obţinerii anumitor avantaje). /<fr. imposteur, lat. impostor, ~onis

IMPOSTÓR, -OÁRE s.m. şi f. Cel care caută să înşele, profitând de necunoştinţa sau de buna-credinţă a oamenilor; şarlatan. ♦ Cel care încearcă să se substituie cuiva (pentru a lucra în numele lui). [< fr. imposteur, cf. lat. impostor].