IMPÓZIT, impozite, s.n. Plată obligatorie stabilită prin lege, pe care cetăţenii, instituţiile etc. o varsă din venitul lor în bugetul statului; dare. ♦ (În trecut) Bir. – Din lat. impositum (cu sensul fr. impôt).

IMPÓZIT s. bir.

impózit s. n., pl. impózite

IMPÓZIT ~e n. 1) Plată obligatorie, stabilită prin lege, pe care cetăţenii, întreprinderile etc. o varsă din venitul lor în bugetul statului, în conformitate cu anumite norme de impunere; contribuţie. 2) Obligaţie impusă. /<lat. impositum

Impozit indirect stabilit si perceput asupra valorii adaugate in fiecare stadiu al productiei si al distributiei bunurilor economice, oricare ar fi provenienta lor, din productie indigena sau din import..

IMPÓZIT s.n. Plată obligatorie către stat pe care trebuie s-o efectueze cetăţenii, organizaţiile economice etc. potrivit anumitor norme de impunere, aceste norme, ca şi natura şi destinaţia impozitelor, depinzând de orânduirea socială. [Pl. -te, -turi. / < lat. impositus, cf. it. imposta, fr. impôt].