IMPRUDÉNT, -Ă, imprudenţi, -te, adj. (Adesea adverbial şi substantivat) Care acţionează fără prudenţă; care demonstrează lipsă de prudenţă; nesocotit. – Din fr. imprudent, lat. imprudens, -ntis.

Imprudent ≠ circumspect, precaut, prevăzător, prudent

IMPRUDÉNT adj. 1. nechibzuit, necugetat, nepre-văzător, nesăbuit, nesocotit, (rar) nejudecat, neprecugetat, (reg.) nechitit. (Om ~; un act ~.) 2. v. hazardat.

imprudént adj. m. prudent

IMPRUDÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care nu este prudent; fără prudenţă; neprudent; nesocotit. [Sil. im-pru-] /<fr. imprudent, lat. imprudens, ~ntis

IMPRUDÉNT, -Ă adj. (adesea s. şi adv.) Lipsit de prudenţă, nesocotit, neprevăzător, nechibzuit. [Cf. fr. imprudent, it. imprudente, lat. imprudens].