IMPULSIONÁ, impulsionez, vb. I. Tranz. A da impuls, a produce un impuls; a stimula, a îndemna, a îmboldi. ♦ A imprima o mişcare. [Pr.: -si-o-] – Impuls + suf. -iona. Cf. fr. i m p u l s e r.

IMPULSIONÁ vb. 1. v. îmboldi. 2. a determina, a imprima, a impune. (A ~ unui mobil o mişcare.)

impulsioná vb. (sil. -si-o-), ind. prez. 1 sg. impulsionéz, 3 sg. şi pl. impulsioneáză

A IMPULSION//Á ~éz tranz. 1) (persoane) A determina (la o acţiune) prin impulsuri; a îndemna; a îmboldi. 2) (mişcarea) A face să se producă continuu (prin impulsii). /Din impulsie

IMPULSIONÁ vb. I. tr. A îndemna, a îmboldi; a da impuls. ♦ A imprima o mişcare. [Pron. -si-o-. / cf. fr. impulser, lat. impulsare].