INCENDIÁ, incendiez, vb. I. Tranz. A da foc, a provoca un incendiu (cu scopul de a distruge). ♦ Fig. A aţâţa la război, la revoltă, a îndemna la acţiuni violente. [Pr.: -di-a] – Din fr. incendier.

INCENDIÁ vb. a aprinde. (A ~ un imobil.)

incendiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. incendiéz, 3 sg. şi pl. incendiáză, 1 pl. incendiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. incendiéze; ger. incendiínd (sil. -di-ind)

A INCENDI//Á ~éz tranz. 1) A supune acţiunii unui incendiu; a face să ardă; a aprinde. 2) fig. rar (persoane) A aduce în mod intenţionat la o stare de agitaţie, îndemnând la acţiuni duşmănoase; a aţâţa; a stârni; a instiga; a incita; a provoca; a porni. 3) fig. A face să devină roşu-aprins (ca văpaia); a înroşi tare; a învăpăia. Soarele a incendiat orizontul. [Sil. -di-a] /<fr. incendier

INCENDIÁ vb. I. tr. 1. A da foc, a provoca un incendiu. ♦ (Fig.) A începe un război. ♦ A aţâţa, a îndemna la violenţe. 2. (Fig.) A împurpura. [Pron. -di-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / cf. fr. incendier, it. incendiare, lat. incendere].