INCIDÉNT, -Ă, incidenţi, -te, s.n., adj. I. S.n. 1. Întâmplare neaşteptată (şi neplăcută) care apare în desfăşurarea unei acţiuni. ♢ Incident de frontieră = ciocnire armată între forţele grănicereşti a două state vecine. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecţie (secundară şi neaşteptată) ridicată în cursul unui proces de una dintre părţi. II. Adj. 1. (Despre cuvinte sau propoziţii) Care este intercalat între părţile unei propoziţii sau fraze. 2. (Fiz.; în sintagma) Rază incidentă = rază de lumină care cade pe suprafaţa unui corp sau pe suprafaţa care separă două medii. – Din fr. incident.

INCIDÉNT s. v. excepţie.

incidént adj. m., pl. incidénţi; f. sg. incidéntă, pl. incidénte

incidént s. n., pl. incidénte

INCIDÉNT² ~e n. 1) Întâmplare neaşteptată (şi neplăcută), dificultate care survine în cursul unei acţiuni. 2) jur. Obiecţie făcută în cursul procesului de una dintre părţile implicate, care poate influenţa sentinţa. /<fr. incident, lat. incidens, ~ntis

INCIDÉN//T¹ ~tă (~ţi, ~te) 1) gram. (de-spre cuvinte, îmbinări de cuvinte, propoziţii) Care este intercalat între părţile unei propoziţii sau fraze, neavând legături sintactice cu acestea. 2) fiz. (despre raze, fascicule de lumină) Care cade pe suprafaţa unui corp intersectându-l. /<fr. incident, lat. incidens, ~ntis

INCIDÉNT s.n. 1. Întâmplare neplăcută care survine într-o situaţie, în timpul unei activităţi. ♢ Incident de frontieră = ciocnire armată între formaţii grănicereşti care aparţin la două state limitrofe. ♦ Greutate, dificultate. 2. Obiecţie, contestaţie accesorie la cauza principală a unui proces. [< fr. incident].

INCIDÉNT, -Ă adj. 1. (Despre cuvinte, propoziţii) Intercalat între părţile unei propoziţii sau ale unei fraze. 2. Rază incidentă = rază care atinge o suprafaţă într-un anumit punct. [Cf. fr. incident, it. incidente].