INCOMODÁ, incomodez, vb. I. Tranz. A tulbura liniştea cuiva; a deranja, a stingheri, a stânjeni. – Din fr. incommoder, lat. incommodare.

INCOMODÁ vb. v. deranja.

incomodá vb., ind. prez. 1 sg. incomodéz, 3 sg. şi pl. incomodeáză

A INCOMOD//Á ~éz tranz. A face să aibă lipsă de comoditate în acţiuni; a împiedica să se simtă liber în acţiuni; a stingheri; a stânjeni; a jena. /<fr. incommoder, lat. incommodare

INCOMODÁ vb. I. tr. A produce cuiva o supărare; a deranja, a stingheri. [< fr. incommoder, cf. it. incomodare].