ÍNDEX, (1) indexuri, s.n., (2) indecşi, s.m. 1. S.n. Listă alfabetică sau pe materii pusă la sfârşitul sau la începutul unei cărţi sau apărută în volum separat, cuprinzând materiile, autorii sau cuvintele conţinute în ea, cu indicarea paginilor (şi a volumelor) unde se găsesc; indice (5). ♢ Index bibliografic = lucrare de îndrumare bibliografică, cuprinzând lista principalelor scrieri privitoare la o problemă, însoţită uneori de adnotări asupra conţinutului lor. ♢ Expr. A pune la index = a) a trece o carte în lista cărţilor interzise; b) fig. (fam.) a socoti, a trata pe cineva ca nedemn, nevrednic sau primejdios. 2. S.m. Degetul arătător. [Acc. şi: (2) indéx] – Din lat., fr. index.

ÍNDEX s. v. indice.

ÍNDEX s. v. arătătorul.

indéx (deget) s. m., pl. indécşi

índex (listă) s. n., pl. índexuri

ÍNDEX ~uri n. Listă (alfabetică) a numelor citate, termenilor sau materiilor cuprinse într-o carte cu indicarea paginilor unde se află; indice. /<lat., fr. index

ÍNDEX s.n. 1. Listă (alfabetică) a numelor, a termenilor sau a materiilor cuprinse într-o lucrare; indice. ♦ Lucrare de sine stătătoare cuprinzând liste de publicaţii, instituţii, adrese etc. 2. Listă a cărţilor interzise de biserica catolică, întocmită de un organ special format din cardinali şi numit Congregaţia indexului. ♢ A pune la index = a trece o lucrare în lista cărţilor interzise; (fig.) a exclude pe cineva de la cinstirea cuvenită, a socoti pe cineva nedemn, a-l nesocoti. 3. Degetul arătător. [Pl. -exuri, (3, s.m.) -ecşi. / cf. fr. index, lat. index].