INDICÁŢIE, indicaţii, s.f. Îndrumare, lămurire, recomandare; indiciu, informaţie. [Var.: indicaţiúne s.f.] – Din fr. indication, lat. indicatio, -onis.

INDICÁŢIE s. 1. v. directivă. 2. v. prevedere. 3. in-formaţie, îndrumare, lămurire. (A primit toate ~iile necesare,) 4. prescripţie, regulă, (înv.) ustav. (Câteva ~ii pentru ...) 5. v. aviz. 6. v. instrucţiuni. 7. însemnare, menţiune, notă, notificare, notifi-caţie, observaţie, precizare, specificare, specificaţie. (Poartă următoarea ~...) 8. dovadă.

indicáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. indicáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. indicáţiei; pl. indicáţii, art. indicáţiile (sil. -ţi-i-)

INDICÁŢI//E ~i f. 1) Fapt care indică; semn aparent care indică ceva (cu probabilitate). 2) Ceea ce este indicat; lămurire; îndrumare; recomandare. A urma ~ile primite. [G.-D. indicaţiei] /<fr. indication, lat. indicatio, ~onis

INDICÁŢIE s.f. Îndrumare, informaţie, indiciu, lămurire, recomandare. [Gen. -iei, var. indicaţiune s.f. / cf. fr. indication, lat. indicatio].