INDICATÓR, -OÁRE, indicatori, -oare, adj., s.n., s.m. I. Adj. Care indică, care face cunoscut. II.1. S.n. Aparat, instrument, dispozitiv care serveşte la indicarea anumitor mărimi, fenomene, informaţii etc. ♢ Indicator de pantă = inclinometru. Indicator de acord; ochi magic. 2. S.n. Semnal, simbol etc. care serveşte la indicarea direcţiei, distanţei sau etapelor unui drum. 3. S.m. Expresie numerică cu ajutorul căreia se caracterizează cantitativ un fenomen social-economic din punctul de vedere al compoziţiei, structurii, schimbării în timp, al legăturii reciproce cu alte fenomene etc. 4. S.n. Text tipărit care serveşte ca îndrumător într-un anumit domeniu. Indicator de preţuri. 5. S.m. Substanţă cu ajutorul căreia se determină caracterul acid sau bazic al altei substanţe ori sfârşitul unei reacţii chimice. – Din fr. indicateur.

INDICATÓR adj., s. 1. adj. îndrumător, (rar) indicativ. (Un semnal ~.) 2. s. arătător. (~ la un manometru.) 3. s. coordonator, jalon, reper, semn. (Ca ~ se află un stâlp de piatră.) 4. s. indicator de acord v. ochi magic; indicator de sintonie v. ochi magic. 5. s. indicator radioactiv v. trasor. 6. s. semnal. (~ de circulaţie.)

indicatór adj. m., pl. indicatóri; f. sg. şi pl. indicatoáre

indicatór (expresie numerică, substanţă) s. m., pl. indicatóri

indicatór (dispozitiv, semnal, text) s. n., pl. indicatoáre

INDICATÓR³ ~i m. 1) chim. Substanţă care, prin schimbarea culorii, semnalează caracterul acid sau bazic al altei substanţe ori sfârşitul unei reacţii chimice. 2) Expresie numerică ce caracterizează din punct de vedere cantitativ un fenomen social-economic. /<fr. indicateur

INDICAT//ÓR² ~oáre n. 1) Semn (săgeată, tăbliţă etc.) care indică direcţia sau distanţa. ~ rutier. ~ kilometric. 2) Ac la instrumentele de măsurat care indică valorile unei mărimi variabile; indice; arătător. 3) Lucrare tipărită care furnizează informaţii privitoare la un anumit domeniu. ~ bibliografic. ~ de preţuri. /<fr. indicateur

INDICAT//ÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care indică; care furnizează o indicaţie. /<fr. indicateur

INDICATÓR, -OÁRE adj. Care indică, care face cunoscut. // s.n. 1. Aparat care arată valoarea unei mărimi măsurate. 2. Semn de indicare a direcţiei, a distanţei pe un drum etc. 3. Lucrare folosită ca îndrumător. // s.m. Substanţă care, printr-o modificare a culorii sale, indică caracterul acid sau bazic al altei substanţe. // s.f. (Mat.) Curbă auxiliară care ajută la studiul curbelor şi al suprafeţelor. [Cf. fr. indicateur].

Indicator economic rezultat din impartirea profitului net (adica dupa deducerea impozitului) la valoarea investitiei.