INDISCRÉŢIE, indiscreţii, s.f. Faptul de a destăinui secretele încredinţate de cineva; p. ext. lipsă de măsură în vorbă, lipsă de discernământ. ♦ Faptă lipsită de delicateţe, de rezervă; nedelicateţe, grosolănie. [Var.: indiscreţiúne s.f.] – Din fr. indiscrétion, lat. indiscretio, -onis.

Indiscreţie ≠ discreţie

INDISCRÉŢIE s. curiozitate. (E de-o ~ bolnăvi-cioasă.)

indiscréţie s. f. (sil. -ţi-e), art. indiscréţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. indiscréţiei; pl. indiscréţii, art. indiscréţiile (sil. -ţi-i-)

INDISCRÉŢI//E ~i f. 1) Lipsă de discreţie; destăinuire a unor secrete. 2) Comportare indiscretă; lipsă de măsură în vorbă, de rezervă în relaţiile cu oamenii. [G.-D. indiscreţiei; Sil. -dis-cre-ţi-e] /<fr. indiscrétion, lat. indiscretio, ~onis

INDISCRÉŢIE s.f. Destăinuire a unor secrete încredinţate de către cineva; (p. ext.) lipsă de măsură în vorbă. ♦ Nedelicateţe, grosolănie, lipsă de rezervă. [Gen. -iei, var. indiscreţiune s.f. / cf. fr. indiscrétion].