INDO-EUROPEÁN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s.m. pl. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (şi substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate în texte scrise, dar reconstituită, în esenţă, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S.m. pl. Denumire dată unui grup de populaţii care trăiau prin mileniul III a Cr. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest şi sud-vest. 3. Adj. Care aparţine limbilor indo-europene sau populaţiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indoeuropéen.

indo-europeán adj. m., s. m. european

INDO-EUROPEÁN, -Ă s.m. şi f. Nume dat unui grup mare de popoare şi de limbi vorbite în prezent în Europa şi în alte continente, reprezentând continuarea unei limbi comune neatestate, dar reconstituită prin metoda comparativ-istorică. // adj. Care aparţine acestui grup etnolingvistic; referitor la acest grup. [Pron. -pean. / cf. fr. indo-européen].