ÎNDRĂZNÉŢ, -EÁŢĂ, îndrăzneţi, -e, adj. Care nu se teme de greutăţi şi de pericole; curajos, cutezător, îndrăznitor. ♦ (Adesea adverbial) Original; excentric. ♦ Care îşi îngăduie prea multe; obraznic. – Îndrăzni + suf. -eţ.

ÎNDRĂZNÉŢ adj. 1. v. curajos. 2. v. obraznic. 3. (fam.) înfigăreţ, înfipt. (Este cam ~.)

îndrăznéţ adj. m., pl. îndrăznéţi; f. sg. îndrăzneáţă, pl. îndrăznéţe

ÎNDRĂZN//ÉŢ ~eáţă (~éţi, ~éţe) 1) Care dă dovadă de curaj; cutezător; viteaz; brav; curajos. 2) (despre acţiuni sau despre manifestări ale oamenilor) Care se deosebeşte prin noutate şi cutezanţă. Atitudine ~eaţă. Răspuns ~. Conduită ~eaţă. 3) depr. Care îşi permite prea multe; lipsit de decenţă; fără ruşine; obraznic; neruşinat. /a îndrăzni + suf. ~eţ