INDULGÉNT, -Ă, indulgenţi, -te, adj. Care manifestă indulgenţă; care iartă uşor; iertător, îngăduitor, tolerant. – Din fr. indulgent, lat. indulgens, -ntis.

Indulgent ≠ exigent, riguros, sever, neiertător, neîngăduitor, netolerant, strict

INDULGÉNT adj. 1. v. iertător. 2. v. concesiv.

indulgént adj. m., pl. indulgénţi; f. sg. indulgéntă, pl. indulgénte

INDULGÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre persoane) Care iartă cu uşurinţă greşelile cuiva; îngăduitor; iertător; tolerant. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădeşte bună înţelegere; îngăduitor; blând; blajin. Atitudine ~tă. /<fr. indulgent, lat. indulgens, ~ntis

INDULGÉNT, -Ă adj. Iertător; îngăduitor; blând. [Cf. fr. indulgent, lat. indulgens].