INFÁM, -Ă, infami, -e, adj. (Adesea substantivat) Care merită dispreţul societăţii, care trebuie înfierat; ticălos, josnic. mârşav. ♦ Fig. Oribil, groaznic. – Din fr. infame, lat. infamis.

Infam ≠ sublim

INFÁM adv. v. mişeleşte, netrebnic, ticăloşeşte.

INFÁM adj., s. 1. adj., s. v. ticălos. 2. adj. v. ticălos.

infám adj. m., pl. infámi; f. sg. infámă, pl. infáme

INFÁM ~ă (~i, ~e) 1) şi substantival (de-spre persoane) Care este în stare să comită fapte nedemne; josnic; nemernic; ticălos; mârşav; mizerabil; abject. 2) Care provoacă scârbă; respingător; dezgustător; repugnant; repulsiv. /<fr. infâme, it. infamis

INFÁM, -Ă adj., s.m. şi f. Josnic, nemernic, nedemn. ♦ (Fig.) Oribil, groaznic. [< fr. infâme, it. infame, lat. infamis].