INFANTÉRIE s.f. Una dintre armele de bază, caracterizată prin faptul că duce lupta pe jos; pedestrime. ♢ Infanterie moto = infanterie dotată cu auto vehicule pentru transportul personalului şi al utilajului tehnic de luptă în timpul deplasărilor. Infanterie marină = parte din forţele maritime care luptă pe uscat în sprijinul unităţilor de marină. – Din rus. infanteriia, fr. infanterie.

INFANTÉRIE s. (MIL.) (înv. şi pop.) pedestrime, (înv. şi reg.) pihotă, (fam. şi ir.) pifă, pifănie.

infantérie s. f. (sil. -ri-e), art. infantéria (sil. -ri-a), g.-d. art. infantériei; pl. infantérii

INFANTÉRIE f. Armată ale cărei trupe se deplasează şi duc lupta pe jos; pedestrime. [G.-D. infanteriei; Sil. -ri-e] /<fr. infanterie, germ. Infanterie

INFANTÉRIE s.f. Parte a forţelor armate cuprinzând trupele care luptă de obicei pe jos. [Pron. -ri-e, gen. -iei. / < fr. infanterie, cf. germ. Infanterie, it. infanteria].