INFECTÁ, infectez, vb. I. 1. Refl. A contracta o infecţie (1), a face o infecţie, a se umple cu substanţe sau germeni vătămători. 2. Tranz. A transmite microbi, a răspândi substanţe vătămătoare etc.; a contamina. ♦ Fig. A corupe, a strica moraliceşte. – Din fr. infecter.

A infecta ≠ a dezinfecta

A se infecta ≠ a se dezinfecta

INFECTÁ vb. v. molipsi.

infectá vb., ind. prez. 1 sg. infectéz, 3 sg. şi pl. infecteáză

A SE INFECT//Á mă ~éz intranz. 1) A se îmbolnăvi venind în contact cu o sursă de infecţie; a contracta o infecţie; a se molipsi; a se contagia; a se contamina. 2) fig. A decădea din punct de vedere moral; a duce o viaţă de plăceri uşoare; a trăi în desfrâu; a se destrăbăla; a se desfrâna; a se deprava; a se strica. /<fr. infecter

A INFECT//Á ~éz tranz. 1) A face să se infecteze; a molipsi; a contagia; a umple; a contamina. 2) fig. ( limba, vorbirea, obiceiurile etc.) A invada cu elemente străine sau incorecte. /<fr. infecter

INFECTÁ vb. I. 1. refl. A face o infecţie. 2. tr. A contamina, a umple (o regiune, aerul etc.) cu substanţe sau cu germeni vătămători. [< fr. infecter].