INFÍRM, -Ă, infirmi, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care are o infirmitate; schilod, neputincios, invalid, beteag. – Din fr. infirme, lat. infirmus.

Infirm ≠ valid, întreg, teafăr

INFÍRM adj., s. (MED.) invalid, schilod, (pop.) beteag, schilav, (înv. şi reg.) calic, neputincios, nevolnic, sec, slăbănog, (reg.) schilăvos, şont, şonţit, (Transilv., Mold. şi Bucov.) chilav, (înv.) mişel, rupturit, secat, (fam.) şontorog. (Om ~.)

infírm adj. m., s. m., pl. infírmi; f. sg. infírmă, pl. infírme

INFÍRM ~ă (~i, ~e) şi substantival (despre persoane) Care are o parte a corpului mutilată sau deformată; calic; beteag; schilod. /<fr. infirme, lat. infirmus

INFÍRM, -Ă adj., s.m. şi f. Schilod, beteag, neputincios. [Cf. fr. infirme, lat. infirmus].