INFIRMÁ, infírm, vb. I. Tranz. A anula, a respinge, a declara nevalabil; a dovedi ca neadevărat, nefundat. ♦ A desfiinţa un act (sau o măsură) ca fiind nelegal sau netemeinic; a invalida. – Din fr. infirmer, lat. infirmare.

A infirma ≠ a adeveri, a afirma, a confirma

INFIRMÁ vb. 1. a contrazice, a dezminţi. (Acest fapt ~ părerea curentă.) 2. a anula, (fig.) a răsturna. (A ~ o teorie.) 3. v. abroga.

infirmá vb., ind. prez. 1 sg. infírm, 3 sg. şi pl. infírmă

A INFIRMÁ infírm tranz. 1) (acte, dispoziţii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a aboli; a abroga; a contramanda; a revoca; a anula. 2) (teorii, teze, afirmaţii) A demonstra ca fiind nefondat. /<fr. infirmer, lat. infirmare

INFIRMÁ vb. I. tr. A dovedi, a declara nevalabil, neadevărat. ♦ A anula (un mandat de arestare, o hotărâre). [P.i. infírm. / < fr. infirmer, it., lat. infirmare].